Amintiri despre Eminescu - Bogdan Petriceicu Hasdeu - El va trai
de Mihai Eminescu
Eminescu a lasat multe versuri admirabile; insa meritul lui cel covarsitor, un merit de principiu, este acela de a fi voit sa introduca si de a fi introdus in poezia romaneasca adevarata cugetare si adevarata arta ca forma, in locul acelei usoare ciripiri de mai-nainte, care era foarte igienica pentru poet si pentru cetitor, scutindu-i d-opotriva, pe unul si pe celalalt, de orice bataie de cap si de orice bataie de inima.
Nu zic nimanui sa-l imiteze pe Eminescu. Din contra. Poezia este o casatorie a realitatii cu idealul in sufletul poetului, in acele momente cand poetul e poet - poetul fie cat de mare nu e poet totdeauna; in acele momente prin urmare, in cari este mai el, mai insusi, mai individual ca oricand. In fiecare suflet poetic realitatea si idealul se combina si se acorda intr-un alt mod. Intre doi poeti pot fi asemanari numai doara prin asemanarea cea organica intre naturile amandurora, niciodata prin imitatiune. A imita pe cineva in poezie este un talent, tot atat de vulgar ca si a imita pe cineva pe scena, unde si acolo un actor artist urzeste, nu maimutareaza. Eminescu va trai, fiindca a izbutit a gasi frumosul fara a imita pe nimeni.
*
El va trai, desi a murit nebun. Si a trebuit sa moara nebun. E frozav a o zice! Sa nu fi innebunit, el nu avea ce manca, el fusese silit a-si manca inima, inlocuind avanturile poeziei, avanturi marete, avanturi care nu se pot vinde, prin acea proza de toate zilele a sterpelor lupte de actualitate, care ii aducea o farama de paine, stropita intr-ascuns cu amare lacrimi - prefata nebuniei.
*
El va trai, desi a murit nebun. Si cum oare putea sa nu innebuneasca? In toate epocile au fost poeti, pe care flamanda saracie, uneori numai desertaciunea, pentru o ticaloasa pomana insotita de o mai ticaloasa lauda ii incovoia tainuitori dinaintea celor puternici. In toate epocile s-au vazut insa si de acele firi semete, vrednice de solia ce le-a dat-o Dumnezeirea, cari niciodata n-au intins o mana cersitoare catre vreo marire pamanteasca, catre acei ce uita ca nu saracii spalau picioarele lui Isus, ci Isus a spalat picioarele saracilor. Asa poet a fost Eminescu.
*
El va tra, desi a murit nebun, vor muri insa pentru vecie nenumaratii intelepti, are au lasat, lasa si vor lasa totdeauna sa innebuneasca un Eminescu.
(1889)
Amintiri despre Eminescu - Bogdan Petriceicu Hasdeu - El va trai
Aceasta pagina a fost accesata de 5065 ori.
