Amintiri despre Eminescu -Iosif Vulcan
de Mihai Eminescu
Inainte cu douazeci de ani, in o dimineata de februarie a anului 1866, redactiunea noastra primi o epistola din Bucovina. Epistola continea poezii, primele incercari ale unui tanar, care se subsemna "Mihail Eminovici". Comitiva poeziilor ne mai spunea ca autorul lor este numai de 16 ani.
Farmecul gingas al poeziilor, considerand si etatea tanara a autorului, ne indica un talent adevarat, care avea un viitor frumos in literatura romana. De aceea publicaram cu placere acele inspiratiuni juvenile; prima aparu in nr.6 al Familiei din anul acela.
Redactorul insa isi permise o mica schimbare. Numele Eminovici nu-i suna bine, caci avea o terminatiune slava; romaniza dara numele, modificand terminatiunea, si astfel poeziile acele aaprura in foaia noastra sub numele "Eminescu".
Autorul n-a protestat, ba a adoptat insusi acest nume si semna apoi asa toate poeziile, si scrierile sale in viitor. Astfel fu introdus numele Eminescu in literatura noastra; scriitorul acestor sire i-a fost nasul.
De atunci a trecut un timp indelungat. In intervalul acesta, sperantele noastre cari ne indemnara sa publicam primele acorduri ale lirei tanarului incepator se realizeaza. Eminescu s-a inaltat din ce in ce mai sus pe calea Parnasului roman si astazi putem sa constatam ca dansul este o decorare a beletristicii noastre.
Cu bucurie vedem aceasta, caci Familia a fost cuibul de unde a iesit acest talent mare, noi l-am prezentat pentru prima oara publicului, cu cea mai mare placere venim dar sa-i aducem tributul stimei, punand in fruntea acestui numar portretul sau.
S-a nascut in anul 1849 in orasul Botosani, tot acolo si-a inceput si studiile elementare, la Cernauti a facut cursul gimnaziului inferior, terminand cursul superior la Blaj.
O pasiune ardenta il indeamna atunci ca intre in serviciul Thaliei. La 1868 se angajeaza in trupa lui Pascaly, care in doua randuri dete reprezentatiuni si prin partile noastre. Atunci l-am vazut pentru prima oara. Era sufleorul tripei. Doi ani de zile petrecu dansul in calitatea aceasta, avand ochii atintiti spre un scop mai inalt, pentru care facea serioase studii literare.
Apoi se reintoarse la casa parinteasca, pe care o parasi; parintele sau, odata nestiind unde se afla fiul sau iubit, s-a adresat la subsemnatul spre a-i da informatiuni. Reintors, fu primit cu bucurie si parintele sau il trimise la universitatea din Viena, acolo dansul se inscrie la Facultatea de Litere, dar termina numai doua cursuri, caci o boala grea il impiedica de a putea continua.
Vindecandu-se, Societatea Junimea din Iasi l-a trimis la Berlin, unde si-a incheiat studiile filosofice.
Terminandu-si studiile, se reintoarce in patrie si fu numit bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi, apoi revizor scolar al judetelor Iasi si Vaslui, mai tarziu se muta la Bucuresti, unde redacta ziarul Timpul, iar actualmente este iarasi bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi.
Activitatea literara a lui Eminescu se reprezenteaza prin poeziile sale, publicate in Convorbiri literare si in Familia. La noi a inceput, dincolo s-a inaltat la zenitul renumelui sau si iarasi la noi a publicat cele din urma poezii ce a scris, sapte adevarate margaritare ale lirei roamne, in Familia din 1883 si 1884.
Din scrierile sale au aparut numai doua volume. Unul contine tragedia Moartea lui Wallenstein, tradusa dupa Schiller, si altul o culegere din poeziile sale, culegere aparuta in 1884 la Socec et Comp. in Bucuresti, in editiunea eleganta (4 lei), sub titlul Poesii de Mihail Eminescu cu scurta prefata de dl. T. Maiorescu.
Reflexiv doar si prea mult, poeziile lui au timbrul filosofic care se manifesta in forma serioasa sau satirica, dar totdeauna printr-o cugetare adanca. Drept specimen reproducem mai la vale: Epigonii una din cele mai frumoase poezii ale lui, care deodata este un elogiu si o satira; elogiul poetiilor nostri din epoca renasterii literare si satira literaturei noastre actuale, prezentandu-se totodata si o alta nota caracteristica a lui Eminescu: pesimismul.
Eminescu este un mare nepieritor in literatura noastra; dl. T.Maiorescu il citeaza in o critica indata dupa Alecsandri. Mester al limbei noastre, ne-a prezentat frumuseti necunoscute ale ei, ne-a descoperit nuante si forme noi, a dat graiul poetic romanesc o putere mai inalta. Talent important, dansul a cutreierat adancimile cele mai profunde si s-a urcat in sferele cele mai inalte, aducand de pretutindeni comori nepretuite si dand astfel poeziei romane un avant nou.
Deie cerul ca aceasta activitate sa fie numai preludiul creatiunilor sale poetice!
Amintiri despre Eminescu -Iosif Vulcan
Aceasta pagina a fost accesata de 4313 ori.
