Iconostas si Fragmentarium - Partea 01
de Mihai Eminescu
"Pe podelele reci de caramida..."
1.
Pe podelele reci de caramida umeda a temnitei se desemna in fasii crucisate gratiile de fier din fereasta inalta si boltita, luna 'nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stalp alb purta boltirea inalta a temnitei si, razimata de stalp , se vedea o figura nalta de femeie, alba ca varul, cu ochii turbati si fixi - ea-si frangea manile ei in lanturi si din cand in cand isi netezea parul ei desfacut, ce cadea pina la solduri in vite si 'ncovoituri cumplite. La picioarele ei era cadavrul ca de var al unui copil gol pus pe paie - un cadavru slab pe care batea luna, legat la gat cu o cordeluta rosie. Femeia razimata de stalp era atit de alba incat parea o statua si una cu stalpul.
Apoi deodata sezu. Lua copilul in poala si buzele ei vinete surasera - ea (ii) vorbea lin cu glasul incet, uimit si nebun :
- O, steaua mea, ingerulmeu, frumosul meu inger, asculta, asculta. Pentru templul Sionului cazut in ruina, pentru zidirile Ierusalimului p(e) cari le-au daramat , pentru marirea poporului lui Israil , pentru regii lui pe cari-i despretuira - stau in singuratate si plang . Dara veni-va ziua in care se va ridica un erou care-a aduce noua marire si noua putere. si tu esti acel erou. Tu esti Messia , ingerul meu! Tatal tau poarta coroana, mama ta e sclava. Copil de sclava-copil de rege sa te 'ncoron . Ea-si desprinse de la gat un cerc de aur si-l apasa pe fruntea copilului.
- Unde este acum tatal tau, acel om palid, frumos , o, prea frumos, nalt, in haina lui neagra, cu coroana scumpa pe frunte, sa te vada pe tine in leagan - imparat al lumei intregi. Surazi , surazi cu gura ta cea mica... ingerii vorbesc cu tine ? ingerii iti arata mantia, tronul, sceptrul tau... Visezi! visezi ce ai sa fii... dulcele meu Domn!
Deodata ea se ridica. Umbra ei se - arunca pe parete. Ea-si intinse mana slaba si fina spre umbra, cu cealalta isi rasfoi parul de pe frunte si zise cu bucurie:
- Tu esti... stefane... Ce frumos esti tu, Doamne! Dulce Doamne! Adu - ti aminte de acea noapte ...O! Tu stii acea noapte, cand in patul tau te-am cuprins pentru intaia oara in bratele mele... cand mi-am mladiat corpul de corpul tau - ***!... si vezi-o! floarea amorului nostru... Doamne!... Dormi, dormi, amorul meu, floarea amorului meu!
Luna se strecura incet si umbrele zabrelelor si a stalpului se mutau din ce in ce pe podeaua umeda si pe murul sur.
Iconostas si Fragmentarium - Partea 01
Iconostas si Fragmentarium - Partea 02
Iconostas si Fragmentarium - Partea 03
Aceasta pagina a fost accesata de 3895 ori.
