Bogdan-Dragos - Scena 01
de Mihai Eminescu
Persoanele
Dragul, voievod de tara la Maramures
Toader Lupasteanu, boier pe valea Bistritei
Sas, varu-sau
Bogdana, sotia lui Sas
Bogdan, fiul lui Dragul
Craciuna, sotia lui Toader Lupasteanu
Balcu, voievod de neamuri
Dragu, voievod de neamuri
Dragomir, voievod de neamuri
Stefan, voievod de neamuri
Anna, fiica lui Toader Lupasteanu
Pepelea
Strolea
Roman Bodei, hatmanul lui Dragu
Pahomie, arhiereu de Radauti
Uricariul, scutier la Toader LUpasteanu
Dragomir, burgrav al cetatii Dambovitei, solul lui Alexandru Bassarab
Un crainic
Actul I
CORNUL LUI DECEBAL
Sala gotica in cetatea Ariesului. In stanga, in prosceniu tronul, in dreapta jeturi, dispuse in semicerc
Scena 1
Sas
(intra)
Asadar azi e ziua cand si-a citi diata.
De zece luni veninul mereu ii curge-n vine,
Dar tara in otele, de zece luni traieste...
Incet se usca-asemeni vanjosului stejar
Pe care-l roade cariul ... dar cariul lucra-ncet,
El trebui sa patrunda in orice-ncheietura,
In dreapta si in stanga, in inima,-n rarunchi,
Pan' ce-n sfarsit ... (face miscarea caderii)
Sfarsitul prea mult, prea mult imi tine.
Nu-i vorba, ani de zile lucrez ca un paingan
Si panza mea ajunge la craiul si la papa,
De n-a muri degraba tot trebuie sa cada...
La Roma-n cartea neagra trecut e al sau nume
Ca dusman si potrivnic al legii apusene:
Se stie ca el singur multimea oarb-o tine
In turma legii grece celei rasaritene.
Si Ludovic, pe care astazi toata popimea
De lege apuseana il trece pintre sfinti,
Acest sfant il uraste, caci tare in cerbice
E Dragul ... dar mai tare socot ca voi fi eu.
Cetatea geme toata de oameni de ai mei,
Al lui nu e nimica, nici haina de pe dansul,
El este ca bogatul incunjurat de-avere,
In juru-i stau podoabe si visuri si mancari,
Dar n-are nici picioare, nici mani sa le intinda
Sa ia ce-i dinainte-i ... Astfel, pentr-orice caz,
Am prefacut eu casa lui proprie-n capcana.
Dac-ar muri odata ... ca sa pot pune mana
Pe Bogdan Dragos pentru ca n-am nici un cuvant
Sa-l pun acum sub paza. Sunt Domn azi, asadara
Nu-mi zice inca pe nume ... cu-a lui iscalitura
Sunt Domn.
Bogdana
(intra)
Azi dar, jupane ... astazi...
Sas
(rasarind)
Nu-mi mai aduce-aminte.
Cand eu te vad, Bogdano, imi pai o vrajitoare
Ce-ncheaga apa-n sange si soarele-l albeste
Precum s-ar pune bruma pe discul lui de aur,
Precum albeste geamul cand sufla in ferastra...
De zece luni acuma isi taraie viata,
De zece luni acuma cu tine sunt partas
L-aceasta fardelege ce nici nu trebuia
Ca neteda cararea sa-mi fie...
Bogdana
Una-i una,
Dar doua sunt mai multe. Asculta-ma! Ce-mi pasa
De craiul si de papa? Chiar astazi mearga Dragul
La Ludovic sa-i spuie din fir in par cum toate
Sunt neadevarate cate se spun de dansul.
Azi Ludovic desigur ca l-ar cuprinde-n brate
Si-alaturea l-ar pune pe tronul lui craiesc...
Dragul e drept, jupane, si de-asta imi e frica:
Cand Dragul spune-o vorba oricine il va crede,
Caci este-n a lui vorba acea mandrie rece
Ce sparge tesatura minciunii. Pe cand tu, dragul meu,
Versi picaturi de vorba la craiul si la papa
In cupa lui de aur eu picuram venin.
Eu cred ca e mai sigur. Caci papa te iubeste,
Dar este om si moare. Si Ludovic asemeni:
Te are la suflet el ... dar este om si moare.
In toata lumea asta catat-am un prieten.
Prieten al iubirii s-a patimilor mele
Si n-am gasit nici unul mai sigur decat moartea...
Moartea, iubite, moartea nu moare niciodata...
Sas
Si viata niciodata nu moare. Cade tatak,
Traieste insa fiul...
Bogdana
Gasii si pentru fiul,
Catand, si chip si forma sa-i pun frumos alaturi
Cu Dragu' voievod.
Sas
Dar, Bogdano, ma-nspaimanti
O noua-nveninare?
Bogdana
Ce-ti pasa tie? Oare
Nu am si eu un suflet cuvantator? A mea e
Si fapta, dar si vina. .. Barbate, nu gandi
La toate astea ... Draga! mai bine te gandeste
Cum m-ai vazut odata...
Sas
Taci, taci, o, nu mai spune!
Bogdana
Eram o copilita frumoasa ca si ziua,
Si mai frumoasa inca, de zi fiind ascunsa,
Copil de vrajitoare cu ochii mari, salbatici,
Cu inima aprinsa de sete de viata...
Si pentur mine, scumpe, citi-n oglinda muma
Pacatul tau cel negru ... ca barba ta cea neagra...
Erai la fata galben ... mai galben decat mortii...
Ai fost calcat in urme de mata stearpa...
Sas
Lasa.
Bogdana
M-ai fost vazut pe mine si m-ai iubit.
Sas
Bogdano!
Bogdana
Mai crezi c-a noastra soarte va merge doua cai?
Trait-am impreuna s-astfel o sa murim,
Pasii ce tu in viata facutu-i-ai spre mine
Ramas-au slove rosii in cartea vietii tale;
Nedezlipita-acuma raman de-a ta fiinta
A mele radacine viata ti-o-mpresoara
Cum vascul radacina s-o pune in stejar...
De te iubesc, jupane, ce-ti pasa tie oare?
Si nu ma las eu oare de tine-a fi iubita?
Nu-i semn destul acesta ... cand eu ... cand eu sunt Doamna?
Nu vezi tu, Sas ... ca-n urma ... mie imi e totuna:
Voi sa te-nalt pe tine, eu stau destul de sus.
Pe tine ... pe copilul nostru ... copilul nostru.
Al nostru, Sas ... Nascut e din valuri de iubire,
Iubire-asa de crunta cum n-a mai fost in lume.
Acest copil de drag mi-i ca ochii cei din cap.
Nu e Satan cu Dumnezeu asemeni.
Sas
O! picura-mi in suflet, femeie vrajitoare,
Veninul vorbei tale ucizator de dulce.
Bogdana
Ucizator de dulce! O vere, te iubesc,
Caci sufletul din tine e mare ca s-al meu.
Au crezi tu cum ca lumea-i facuta pentru bine?
Ne-o spun-aceasta popii si cartile lor vechi:
De mii de ani ne suna povestea in urechi;
Nu vezi ce rasplata virtutea are-n lume:
Un giulgi si patru scanduri. Pentru asa comoara
Treci insetat pe langa a vietii vii izvoare.
Atuncea se-ntelege ca preotii au drept:
Desertaciunii sunt toate cand moartea ti-i in piept
Dar ici ... in picatura de vreme-n care suntem,
Bratul si istetia au oarecare pret
Si ce pret pot sa aiba decat sa te faci mare...
Vezi tu ... in scrinul negru de-acolo e-o coroana...
Pietrele scumpe-n dorul luminii se topesc,
Ea arde-n intuneric lumina cautand
Si totusi sade-ascunsa in scrin ... in gand ... in suflet...
Si mai la urma ce voi? Iti cer vo fardelege?
Mergi numai inainte. Eu saman, tu culege.
Nu sunt a lui supusa ... Sunt o femeie numai
Ce n-are judecata.
Eu singura voi duce tot greu faradelegei,
Inchide numai ochii, ma lasa sa lucrez,
Culege numai roada din osteneala mea,
L-inveninam pe dansul, voi stinge si pe fiul,
Caci astazi simt in sanu-mi un imparat ca misca.
Sas
Bogdano!
Bogdana
O, Bogdana te face fericit!
Si cand va spune-odata cu mica lui gurita,
Ti-a spune tie si mie mama! Doamne
Si tu-i vedea intr-in'ul al tau urmas pe tron...
Si il vom creste bine, va fi frumos ca ziua
Caci sunt o vrajitoare si mi-oi iubi copilul...
Nu cu cuvinte blande si san fara de lapte...
Cu sangele din pieptu-mi imi voi hrani copilul
Si drag mi-a fi ca ochii din cap...
Sas
Bogdana, scumpo,
Femeie ce c-un singur cuvant ma faci un demon,
Bogdano, te iubesc!
Bogdana
Dar ce negru ti-e parul...
Intineresti, iubite ... Copil vei fi odata,
Copila voi fi insami cand voi fi si eu mama.
Bogdan-Dragos - Scena 01
Bogdan-Dragos - Scena 02
Bogdan-Dragos - Scena 03
Bogdan-Dragos - Scena 04
Bogdan-Dragos - Scena 05
Bogdan-Dragos - Scena 06
Bogdan-Dragos - Scena 07
Aceasta pagina a fost accesata de 3351 ori.
