Manuscrisul 2278
de Mihai Eminescu
315.
Dintre luci, dintre preluci,
Petrisorule, ce strigi/
Nime-n lume nu-l aude
Decat maica-sa din curte.
Sau boii i-ai prapadit
Sau camasa ti-ai negrit?
-Nici boii n-am prapadit,
Nici camasa n-am negrit,
Da m-am culcat s-am adormit
Sub un mar mandru-nflorit,
Cu floarea pan' in pamant.
Galben sarpe mi-a venit,
M-o-nghitit pe jumatate,
Jumatate nu ma poate
De curele tintelate,
De cutite vaicarat;
De-mi esti, maica, cu dreptate
Baga mana si ma scoate.
-Ba io mana n-oi baga
Ca ma tem ca m-a manca,
Ca dac-a fi tara-n pace
Petrisori eu mi-oi mai face.
-Sorioara dumneata,
Baga ana daca-i vra.
-Ba io mana n-oi baga
Ca ma tem ca m-a manca,
Ca daca-a fi lumea-n pace,
Maica Petri ni-a mai face.
-Puiculita dumneata,
Baga mana daca-i vra.
-Eu manuta oi baga,
Daca tu l-ii sangera.
-Fii sigur', cum oi scapa
Sa crezi ca l-oi sangera.
316.
Frunza verde odolean,
Ionica cel viclean
Si-a facut cerdac in deal
Si l-o varuit cu var,
S-a lasat o cararusa
Pan' la Tincuta la usa;
La Tincuta se ducea
Si din gura-asa-i zicea:
-Iesi, Tincuta, la fantana,
La fantana din gradina
Lang-o tufa de sulcina]
Ca te-astept fara hodina;
La fantana cea din sus,
Ca te-astept cu dor nespus;
Iesi, Tincuta, la zaplaz
Ca te-astept cu dor si haz;
Iesi, Tincuta, iesi draguta,
Iesi, Tincuta, la portita
Si-mi da apa si gurita,
Ca de apa sete mi-i,
De gurita doru mi-i;
Pentr-un pic de sarutat
N-a mai fi nici un pacat.
-Badita, apa ti-oi da,
Dar gurita n-as mai vra,
Ca m-a bate mamuta
Si ma tem ca mi-i musca,
Muscatura-n veninata
Cu dragoste-amestecata
Si-mi trebui doftor deodata,
Doftor bun de la Bacau
Sa ma mantuie de rau.
-De rau nu te-a mantui,
C-amandoi in veci vom fi
Si puiul cel cu durere
Ti-a da leacuri si putere.
317.
Frunza verde de curechi,
Gheorghies, feciord e grec,
Vineri ma-sa l-a facut
Si spre sambata-a crescut.
Dumineca s-a-nsurat,
Luni la oaste l-a laut
Si-n razboi l-a si bagat.
El tare s-a suparat,
Maicii sale-a cuvantat:
-Maica, maiculita mea,
Eu te giur pe legea ta
Ca sa-mi tii nevasta bine
Cu zahar si cu smochine,
Cu pane de grau curat,
Cu vin rosu nestricat,
Cu colac in lapte dulce,
Doar la ma-sa nu s-a duce.
Ca-n catana m-au luat,
Sa slujasc pe imparat
Noua ani si noua luni
Si pe-atatea saptamani;
S-apoi iar s-a inturnat
Si nevestii-a cuvantat:
-Nevasta, nevasta mea,
Anii cand i-oi implini
Eu la tine oi veni.
Gheorghe anii si-o-mplinit
Si acasa n-a venit.
Nevasta s-a logodit
a credea cum c-a murit.
Socru-sau trist si-ngrijit
S-a gatit si s-a pornit
Si s-a dus in deal la vie.
Doar Gheorghies n-a sa vie
Si cu Gheorghe-al sau iubit
Pe-a sa cale s-a-ntalnit.
S-a-ntalnit si l-a vazut
Dara nu l-a cunoscut.
-Buna cale, mos batran,
Multamesc, voinic strain.
-Mosule, te-as intreba]
De ceva, de m-ai ierta,
Sa nu-ti fie cu banat,
Unde suna pusca-n sat?
-Ia, suna la casa mea
Ca marit pe nora-mea.
-Mosule, dar cine-o ia?
-Feciorul lui Bezedea.
Gheorghies fata-nroseste
S-apoi mi se-ngalbineste
Si pe murgu-i se avanta
Si batranului cuvanta:
-Tata bun, tatutul meu,
Eu sunt Gheorghies al tau
Sari pe cal si dumneata
Si-ndata vom alerga.
Cuvanta si se porni
Si la poarta ca sosi.
Cu picioru-n ea isbi
Si cand murgu-a nechezat
Toti mesenii s-au sculat,
Iar Gheorghies le-au cuvantat:
-Stati, meseni, nu va sculati,
Stati, meseni, si ospatati.
Insa mandra mea frumoasa
Sa se scoale de la masa.
Poarta-n graba sa-mi deschida
S-o sarut si ea sa-mi rada,
Si cu graba sa grabeasca
Murgul sa mi-l priponeasca
C-o sfaruta de matasa
De la mandra mea din casa;
C-o sfara de ibrisin
De la mandra mea din san.
318.
Frunza verde Afion
S-a dus badita Ion
S-a lasat murgu-n pripon.
Murgul paste si necheaza,
Puica plange si ofteaza.
-Taci tu, puica, nu mai plange
Nu varsa lacrimi de sange
Caci Ion o sa te-apuce
Si la maica-ta te-aduce,
Cand a face plopul pere
Si rachta visinele
Si tanjala mugurele
Si protapul pormbele.
-Taci, badita, nu mai zice,
Nu cumva blastam sa-ti pice,
Caci din casa-ti ma voi sterge
Si la maica-mea voi merge,
S-acolo te-oi blastama,
Foc din gura voi varsa
Si pe unde va pica
Chiar si iarba s-a usca.
Si daca-ti va merge rau,
Curga-ti sangele parau;
Iar daca ti-a merge bine
Pice carnea de pe tine
S-atunci sa gandesti in tine
Ca-i blastamul de la mine.
Si o sa te-ajunga dor
Ca ti-am fost candva odor.
Leaga-ti doru-n basmaluta
Rasadesti-n gradinuta
Ca sa cresc-un merisor
Si mancand sa-ti fie-usor.
319.
Frunza verde frunzulita,
O tanara copilita,
Mandra ca o garofita,
Cu ochii la cer catand,
Din gura soptea graind:
-Jura, luna, jura, soare,
Jurati, stele lucitoare,
Ca-s copilita nepatata
Cu nimica vinovata
Jura, luna, pentru mine
Ca n-am dragoste cu nime.
-Ba noi, draga, n-om jura,
Las' sa jure maica-ta
C-ai petrecut cu dansa
-Jura, mama, pentru mine
C-am fost pururea cu tine.
-Dragul mamei, n-oi jura,
Sufletul n-oi lepada,
Ca si-aseara te0am vazut,
Te-am vazut, te-am cunoscut,
Cum sedeai in pieptaras
Sub umbra de mararas
In brate la Dumitras:
Sub un corciu de rosmarin
In brate la Constantin,
Si ei te strangeau in brate,
Te sarutau cu dulceata,
Te tineau pe genunchele,
Te hraneau cu alunele,
-Jura, mama, pentru mine
Sa nu raman de rusine.
Ma-sa-ncepu a jura,
Soarele-a-se-ntuneca,
Luna-n sange-a se schimba
Si pamantu-a tremura.
-Vezi, copila, fapta ta
Prapadi pe maica-ta.
320.
Pentru-o pusca ruginoasa
Lasai parinti, lasai casa,
Lasai nevasta frumoasa,
Veniti frati, veniti, copii,
Copilasi dragutii miei,
Sa va sarut pe obraz
Ca de astazi eu va las,
Vino, draga mea sotie,
Sa te sarut sub barbie
Ca mi-ai fost cu cununie.
Veniti frati, veniti surori,
De ma-mpodobiti cu flori,
Ma gatiti ca pe-o mireasa
Ca de azi va ies din casa.
Veniti voi, ai mei parinti,
Ce v-am supt cu sangele
Si v-am rupt cu bratele
Sa-mi stropiti trupul cu vin
Ca de astazi nu mai vin.
Sa-mi stropiti trupul cu apa
Ca de astazi plec la groapa.
Inapoi veti inturna,
Dar pe mine m-iti lasa
La suflarea vantului,
In umbra pamantului
Sub dambul mormantului.
321.
Ah, ah, leleo, s-oi sa mor
S-oi sa mor de dorul tau,
Lelicuta draga.
Leleo cu scurteica verde
Cand te vede neica-mi pierde.
Leleo, nu te legana
Ca rochita nu-i a ta
Si camasa tot asa.
Ah, ah, leleo, s-oi sa mor
Trec pe drum pe langa tine,
Leleo, s-oi sa mor
Ca-i amantul langa tine,
Leleo, s-oi sa mor,
Numai cu ochii ma uit
Si-mi pare ca te sarut.
Uite, bat-o Dumnezeu
Parca n-am iubit-o eu.
Trec pe drum pe langa gard,
Leleo, s-oi sa mor,
Zice lumea ca sunt beat,
Leleo, s-oi sa mor,
Dar sunt beat de-amorul tau
Leleo, s-oi sa mor,
Cand mi-era punguta plina,
Leleo, s-oi sa mor,
Ma culcai, draga, pe mana,
Leleo, s-oi sa mor,
Cand era pe jumatate,
Ma dadeai, draga, la spate,
Ramasei la o para:
-Iesi afara, mascara!
322.
Frunza verde merisor,
Vin' la tata, puisor,
Sa te culc pe pieptul gol
Cu iubirea de a tine
M-am oftigat, vai de mine,
Cate boale am zacut
Nici de una n-am murit,
Dar de boala de amoriu
Oi sa zac si oi sa moriu.
Mi-ai cerut pane cu vin,
Eu ti-am dat drumul la san,
Te duci, draga, la Galati,
Te rog sa nu ma mai lasi.
De te duci la Bucuresti,
Te rog, sa nu zabovesti,
Ca de-i zabovi v-o luna,
Mi-i gasi pe camp nebuna,
Iar de-i zabovi mai mult,
Mi-i gasi moarta-n pamant.
Manuscrisul 2278
Aceasta pagina a fost accesata de 3565 ori.
