Manuscrisul 2308
de Mihai Eminescu
275.
Cate fete cu cojoc
Toate-asteapta sa le joc.
Le mai joace cioarele
Ca ma dor picioarele.
276.
Eu, puicuta, te-as lua
Dar mi-a spus vecina ta
Ca te culci sara cu soare
Si te scoli la pranzul mare
Si-nca te tii cu banat,
Prea de noapte te-ai sculat.
277.
Haideti, flacai, la fantana
Ca se spala fetele
Ca-s negre ca iepele.
Numai lelea la camara
Cu harbul cu rumeneala
Cum dracu n-o fi frumoasa,
Sede rumeneala groasa,
Dar s-o vezi in cele zile,
Parca-i ciuma din padure.
278.
Frunzulita macului
Colo-n culmea dealului
La tulpina brazilor
Pe drumul talharilor,
Vad, cand ochii imi ridic,
O nevasta cu prunc mic,
Cu prunc mic nebotezat,
Parasita de barbat.
Si cum plange, cum suspina
Frunza codrului o-ngana:
"Arda-l focul blastamat
Cum s-a dus si m-a lasat,
Arda-l focul ticalos,
Cum mi-a fost necredincios.
Bata-l mila de la mine
Cand i-a fi-n lume mai bine;
Bata-l lacrimele mele,
Bata-l gandurile grele".
S-apoi la copilu-n brate
Cu lacrimi fierbinti pe fata
Si ii zice-ncetisor:
"Nani, nani, puisor,
Ca mama iti va gati
Colibuta de nuiele
Patulet de floricele,
Si cand vantul va bori
Dulce mi te-a adormi;
Si cand vantul va sufla
Iarasi te va destepta,
In temeiul codrului,
Pe drumul talharului".
279.
Are popa doua fete,
Fetele popii fete,
Amandoua au sa fete.
Una fata la Craciun,
Cand ii laptele mai bun;
Alta fata la Ispas
Cand ii laptele mai gros.
280.
De piscat si de pupat
Nu scrie popa pacat.
Daca-i vara mana-n san,
Scrie popa Constantin.
281.
Cum iti cheama barbatu?
-Petrea, Petrea, saracul.
282.
-Ia-ma, badita, calare
Ca nu mai pot de picioare,
Ca mi-i drumul grunzuros
Nu mai pot merge pe jos.
-Te-as lua, draga, lua
Dar mi-i murgul mititel,
De-abia duce trupul meu;
Trupul cu pacatele,
Mijlocul cu armele.
De ti-i greu, draga, de mine,
Fa-ma brau pe langa tine,
De ti-i greu, sufletul meu,
Fa-ma lumina de sau,
Ca pe unde-i insera,
Eu bine te-oi lumina.
-Nici asa nu te-oi lua,
Ca mi-i murgu dintr-o joi,
Nu ne duce pe-amandoi.
-Ia-ma, draguta, calare
Ca eu unde-oi poposi,
Din cosite-oi despleti,
Iarba verde-a otavi
Si murgul ti l-oi hrani,
Din ochi negri-oi lacrama,
Murgul ti l-oi adapa.
-Nici asa nu te-oi lua.
-Nici asa nu mi-i lua,
Eu asa te-oi blastama:
Prin ce padurice deasa,
Mare ploaie te paleasca,
Calul jos sa te tranteasca,
Mana stanga sa ti-o franga
Si cea dreapta sa ti-o rupa,
Sa tii fraul cu dintii
Sa mii calul cu mutii
Si inca sa te mai duci
Pana ce-i cadea rob la turci.
Si inca sa te mai duci
Unde-i toaca de tamaie
Si clopotul de-alamaie,
Si inca sa te mai duci
Pan' ce-i da de plug de cuci
Si cucoarele manand
Si cocostarcii grapand,
Ciocarlanii semanand,
Pasarile sacerand.
Dumnezeu te-nvredniceasca
Cu caruta caliceasca,
Sa imbli prin sat de-a cere,
Sa vii si la casa mea.
Sa te miluiesc si eu
C-o minuta de tarata
Deasupra un carbunas -
Sa stii a iubi sa lasi.
Manuscrisul 2308
Aceasta pagina a fost accesata de 3210 ori.
