Am pus sofa la fereastra
de Mihai Eminescu
Am pus sofa la fereasta
Luna trece blonda-trista,
Stele curg stralucitoare
Mandra capu-n mani si-ascunde.
si-apoi si-l ascunde-n perini,
intr-un colt al sofei rosii;
Aurul moale se desface,
Curge pe grumazul alb.
si de ce-si ascunde fata
Dulce, juna, fericita,
Oh, ar vrea sa rada de bucurie
Fara ca s-o vad si eu.
Luna-n patul ei de nouri
Albi, s-ascunde sa se culce,
Paru-n cap eu i-l incaier
si-i sarut manuta dulce.
Stele curg incet la vale,
Aerul moale scanteiaza
si ea ochii plini de lacrimi
si-i inchide si viseaza.
De-umar alb imi razim fruntea,
Zic putin si mult privesc,
Inima in mine creste
De un dor supraceresc.
Tremura talia dulce
Strans de bratul meu cuprinsa,
Ea se apara,-mi cuprinde
Gatul ma saruta, rade.
si nimica nu mai zice.
E atat de fericita
Sunt atat de fericit!
Luna trece linistita.
Am pus sofa la fereastra
Aceasta pagina a fost accesata de 4618 ori.
