Cand crivatul cu iarna ...
de Mihai Eminescu
Cand crivatul cu iarna din nord vine in spate
si matura cu-aripa-i campii intinse late,
Cand lanuri de-argint luciu pe tara se astern,
Vanturi scutur aripe, zapada norii cern...
imi place-atuncea-n scaun sa stau in drept de vatra,
S-aud canii sub garduri ca scheauna si latra,
Jaraticul sa-l potol, sa-l sfarm cu lunge clesti,
Sa cuget basme mandre, poetice povesti.
Pe jos sa sada fete pe tolul asternut,
Sa scarmene cu mana lana, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe ganduri si sa ma uit de lume,
Cu mintea s-umblu drumul povestilor ce-aud.
Orlogiul sa sune un greier amortit
si cald sa treaca focul prin vinele-mi distinse,
Sa vad roze de aur si sarutari aprinse
in vreascuri, ce-n foc puse trasnesc des risipit,
Ca vorba unei babe marunta, tanduroasa.
Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasa.
Din el o aud astfel cum voi sa o aud
s-amestec celelalte cu glasu-i palpait.
si mandru-acest amestec gandirea-mi o descoasa,
O-nsira apoi iarasi cum dansa a voit.
Astfel gandirea-nsira o mie de margele
Un sir intins si luciu dar fara de sfarsit;
Somnul m-apuca-n brate prin gandurile mele
si-n somn ma mai urmeaza a lor bland glas uimit.
Prin sirul lor ce suna, orlogiul cu jele
L-aud sunand ca greier batran si ragusit;
in urma tace chiar si a mamei rugaciune
La ganduri sclipitoare un capat ea le pune.
Ajung la ea si noaptea umbririle-i si-ntinse,
Pe fruntea ei cea dulce culeg blande visari,
Amorul lin isi moaie aripele lui stinse,
Pe ochii ei eu caut profunde sarutari
Ea-nchide surazanda lungi genele ei planse
si glasul ei e cantec in line tremurari,
Pe sani rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea aseaza
Adorm si ea la capu-mi surade si vegheaza.
II
Dar toate-acele basme in somnu-mi ma urmeaza,
Se-mbina, se-nfasoara, se lupta, se desfac,
Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze,
Cu parul negru coade, cu chipul dulce drag,
si feti-frumosi cu plete in haine luminoase,
Cu ochi caprii, nalti, mandri ca arborii de fag
in visele din somnu-mi s-adun si se imbina,
Fac nunti de patru zile si de patru nopti pline.
imi-pare atunci ca mandra Ileana Cosanzeana,
Cu ochi, albastre stele, blonda, un spic de grau,
in mine se-ndrageste si-usoara-aeriana
S-asaza pe genunchii-mi, cunjura gatul meu,
Eu netezesc cu mana arcata ei spranceana,
Ea ochii si-i inchide, zambind in visul sau
Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le intelege,
Cu buze-abia deschise imi spune blande sege.
imi pare ca e vara, ca noaptea-i dulce bruna,
Ca lanuri undoiaza, ca apele lin plang,
Ca nourii ii sparge-o armonioasa luna,
Ca stelele din ceruri se scutura si ning
Prin lanuri inflorite noi mergem impreuna
si mandre flori campene eu pentru dansa strang
si ea la ingrijirea-mi cea dulce imi zambeste,
Iar sufletul imi rade, si inima imi creste.
Luna prin nouri inger pe lume bland vegheaza.
Somnul aduce-n lume copiii lui natangi.
Pe rau fiece unda se-mbraca cu o raza,
Copacii se cutremur in fruntile de stanci,
Lumina se-mprastie in panza luminoasa
Pe merii plini cu floare-n gradinele adanci
si eu, la trunchiul unui, visez la ea destept,
in ploaia de flori roze pe dansa o astept.
Ea vine si pe sanu-mi cand dulce ea se lasa
in pletele-mi si-ncurca micuta mana ei,
si umeda-i suflare, pura, copilaroasa,
Adie bland pe frunte-mi si peste ochii mei,
Apoi fata-i uimita de pieptu-mi ea apasa
si lacrimi de iubire i-nunda ochii sai,
Iar eu pe mani, pe gura, pe ochi, pe albu-i gat
incet, beat de iubire, o mangai, o sarut.
si sarutari o mie trezesc in ea mii vise
si fruntea-i turburata s-apleaca ca un crin;
in ochii ei cei limpezi, sub genele-i inchise,
O lume e de visuri, o lume de senin;
Ea fara sir vorbeste, si dulcile-i surase
Cu lacrimi se amestec, si buzele-i suspin
Ea doarme astfel treaza, din somn cand se trezeste
Cu buzele ma cata, cu ochii imi zambeste.
in vis ma arde soare si cerul e vapaie,
Pe lac barca e-mpinsa de valuri care merg,
Iar undele-i uimite, profunde si balaie
Reflecta-n ele tarmii se-ntuneca, se sterg...
in barca sed s-ascult eu a inimii-mi bataie
Caci eu ca randunica la dansa iar alerg
Pe-a malurilor arbori si frunza este muta
Misterul lin surade pe lumea cea tacuta.
Cand crivatul cu iarna ...
Aceasta pagina a fost accesata de 5697 ori.
