Cartile
de Mihai Eminescu
Shakespeare! adesea te gandesc cu jale, Prieten bland al sufletului meu; Izvorul plin al canturilor tale Imi sare-n gand si le repet mereu. Atat de crud esti tu, s-atat de moale, Furtuna-i azi si linu-i glasul tau; Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete Si-nveti un ev cum poate sa te-nvete. De-as fi trait cand tu traiai, pe tine Te-as fi iubit atat cat te iubesc? Caci tot ce simt, de este rau sau bine, Destul ca simt tot tie-ti multumesc. Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, M-ai invatat ca lumea s-o citesc, Gresind cu tine chiar, iubesc gresala: S-aduc cu tine mi-este toata fala. Cu tine da... caci eu am trei izvoara Din care toata mintea mi-o culeg: Cu-a ta zambire, dulce, lina, clara A lumii visuri eu ca flori le leg; Mai am pe-un intelept... cu-acela iara Problema mortii lumii o dezleg; S-apoi mai am cu totul pentru mine Un alt maestru, care viu ma tine... Dar despre-acela, ah, nici vorba nu e. El e modest si totusi foarte mare. Sa taca el, sa doarma ori sa-mi spuie La nebunii tot intelept imi pare. Si vezi, pe-acesta nu-l spun nimanuie. Nici el nu vrea sa-l stie orisicare, Caci el vrea numai sa-mi adoarma-n brata Si decat tine mult mai mult ma-nvata!
Cartile
Aceasta pagina a fost accesata de 8433 ori.
