Catre Bullatius ( Horatiu, Epistole, I, 11)
de Mihai Eminescu
Cum ti se pare, Bullatiu, Chio, falnicul Lesbos, Samosul cel elegant, Sardes, cetatea lui Cresus? Smyrna ori Colophon? Mai mari, mai mici decat faima? Ori sunt nimic alaturi cu campul lui Mart si cu Tibrul? Au preferi vrun oras din cele-nchinate prin Attal? Ori de uratul marii si-a drumului Lebedu-l lauzi? ,,Lebedul? Stii tu ce e”, -mi raspunzi? Mai pustiu decat Gabii, Mai strimt decat Fidenii; si totusi, aicea viata-mi Voi s-o petrec, uitat de ai mei, uitandu-i pre dansii, Dintr-un mal departat privind la Neptun turburatul. Oare acel ce la Roma din Capua pleaca pe ploaie, Plin de noroi, pentru-asta viata-i in han va petrece-o? Oare cel degerat lauda-va cuptorul si baia Ca pe lucruri ce singure dau fericire vietii? Pentru ca austrul puternic te bantuie, vinde-vei oare Vasul in care-ai plecat, dincolo de valul Egeic? Pentr-un om asezat Rhodos, Mitilene frumoasa Par ca panura grea in arsita, par ca si haina Cea de la camp in timp vicolos, ori ca baia in Tibru Iarna, ori ca un foc pe vatra-n luna lui august. Deci din Roma se cade, soarta fiind cu priinta, Sa fericesti departatele Samos, Chio si Rhodos. Ia dar multumitor in mani fericitele ore Cari un zeu ti le da: n-amana cele bune pe alt an Si te vei sti traind fericit oriunde in lume. Grijile noastre fug de cuvinte si-ntelepciune, Nu de un loc ce rasare domnind peste apele marii. Cerul deasupra schimbi, nu sufletul, marea trecand-o. Otiul fara de-astampar ne zbuciuma. Dusi de corabii Si de trasuri, cautam bun trai. Ce cauti aici e; E-n Ulubrae chiar, de pastrezi in inima cumpat.
Catre Bullatius ( Horatiu, Epistole, I, 11)
Aceasta pagina a fost accesata de 4306 ori.
