Ce s-alegea de noi, a mea nebuna ...
de Mihai Eminescu
Ce s-alegea de noi, a mea nebuna, De ne-ntalneam demult cu-asa iubire? Sau nebuneam mai mult inca-mpreuna, Sau eu muream de-atata fericire. Viata mea cea stralucita De ochii tai cei de copil Era cu zgomot si-nflorita Precum e luna lui april. Si-n asta inflorire zgomotoasa Noi ne-am fi fost atat ... atat de dragi... Cu toane multe, tu, ca o craiasa, Iar eu de tine lacom ca un pagi. Acum ca-n toamna cea tarzie Un istovit si trist izvor, Asupra-i frunzele pustie A noastre visuri cad si mor. Si de nimica astazi nu-mi mai pasa, Nu cer nimic din lume, nici astept. Ma mir de ce cu strangeri dureroase Sarmana inima mai bate-n piept. In vaduvire si eclipsa, Eu anii mei ii risipesc, Simtind in suflet pururi lipsa De chipul tau dumnezeiesc.
Ce s-alegea de noi, a mea nebuna ...
Aceasta pagina a fost accesata de 4586 ori.
