Dati-mi arpa de arama
de Mihai Eminescu
Dati-mi arpa de arama
Dar cu strunele de fier
Caci sa cant acuma cer
Ca un vant ce se sfarama
Printre stanci de-nghet si ger.
Dati-mi arpa de arama
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi sa cant ca largul vad
Sau c-a lumei santa drama
Sau ca racnetul din iad.
Dati-mi cupa cea de piatra
Dar umpleti cu sange rosi
Din dusmanii fiorosi
…………………………
Voi sa cant in poezie
De-acei timpi urati pagani
Cand stramosii cei batrani
Se luptau cu barbatie
Si-i dau nume , , La romani!”
La romani! Popor de fala
Cap de geniu, piept de foc
Cu judetiul de proroc
Dar cu inima regala
Si cu flamuri de noroc.
Cati maghiari cu cap de cane,
Cati tatari cu ochii mici,
Cate limburi de peltici
S-au zdrobit de stanci batrane
Ce vegheaza inc-aici.
Cate ginti cu limba slava
Au venit si-au revenit
Dar cu toti s-au nimicit,
O campie de otava
Sub al coastei fier negrit.
Dati-mi arpa in rugina
Sa mai cant zguduitor
De-al romanilor popor
Si-de-al tarei cei romane,
Si de-al secolilor dor!
Ce sa cant, fii de-armonie,
Ce sa cant ca sa va-ntrec
Si-n durere sa ma-nec
Caci cantarea mi-e stafie
Pieptu-i rece, capul sec!
Sa cant natiei ce vie
Poarta jugul cel de lemn
Sub al barbarilor semn,
Multe semne de sclavie
Si de viata nici un semn.
Sa cant tarei…
Legei far’ de Dumnezeu!
Sa cant fruntii de ateu
Ce reneaga tata, mama
Si-i ca dusmanul mai rau
Dati-mi arpa de arama
Aceasta pagina a fost accesata de 4375 ori.
