De câte ori, iubito
de Mihai Eminescu
De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec
si inghet,
Când nute pierzi în zarea eternei dimineti.
De câte ori, iubito
Aceasta pagina a fost accesata de 5599 ori.
