De ce n-aflam in implinirea ...
de Mihai Eminescu
De ce n-aflam in implinirea dorintelor din asta lume,
Acea sublima fericire ce inainte-i am visat,
De ce in cruda voluptate, de ce intr-un stralucit nume
N-afli nimic nimic din ceea ce-n asta lume-ai cautat.
Bacanta-ti da corpul de neaua, ochirea desperata, clara.
Ce patrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu;
Sarutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amara,
Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ti li se prea dadu!
si gloria te chinuieste e un supliciu ce apasa,
Marirea e apasatoare, insomnia e plata ta;
si vinu-n loc sa lumineze a ta privire-ntunecoasa
Mai mult te face sa vezi raul, micimile din lumea ta.
Nu implinirea cea aievea a celor ce doresti in lume,
Numai dorinta dupa ceva e tot ce-i dulce pe pamânt;
Dorinta, iubirea de fala, ambitia dupa un nume,
imbletul dupa marire: te fac numai mai fericit.
De ce n-aflam in implinirea ...
Aceasta pagina a fost accesata de 4226 ori.
