Ea-si urma cararea-n codru
de Mihai Eminescu
Ea-si urma cararea-n codru. Eu ma iau pe a ei urma, Cand ajung cu ea alaturi Rasuflarea-mi mi se curma. Mai rasuflu inc-o data, Zic o vorba, ea tresare Si se uita-n alta parte Si raspuns de loc nu are. Dar mereu de ea m-apropiu Si vorbesc si ii dau sfaturi; Ea se apara c-o mana Si se uita tot in laturi. Cand pe talie-i pun bratul, Ea se frange, va sa scape, Dar o trag mereu spre mine, Mai aproape, mai aproape. Mai nu vrea si mai se lasa. Capul ei mi-l pun pe umar, Pun pe ochii-nchisi, pe gura, Sarutari fara de numar. Si la piept o strang mai tare. Rasuflarea-mi se sfarseste; O intreb de ce-i mahnita, O intreb de ma iubeste. Iar ea ochii si-i deschide Mari, puternici, plutitori: Imi esti drag din cale-afara, Dar obraznic uneori.
Ea-si urma cararea-n codru
Aceasta pagina a fost accesata de 7163 ori.
