Foaia vesteda (dupa N. Lenau)
de Mihai Eminescu
Vantu-o foaie vestejita
Mi-au adus miscand fereasta -
Este moartea ce-mi trimite
Fara plic scrisoarea-aceasta.
Voi pastra-o, voi intinde-o
intre foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mana dragei mele.
Cum copacu-si uita foaia
Ce pe vant mi-a fost trimisa,
Astfel ea uitat-au poate
Aste foi de dansa scrise.
Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau de fata,
Dovedite de minciuna
Cer sa sting a lor viata.
Dulcea lor zadarnicie
Nu ma-ndur s-o pun pe foc,
Desi-mi stau atat de triste
Ca nu pot muri pe loc.
Voi pastra intreg amarul
si norocul astor foi,
in durerea vechii pierderi
Recitindu-ma-napoi;
Numai vestea bland-a mortii,
Foaia trista le-am adaos:
Moartea vindec-orice rana,
Dand la patime repaos.
Foaia vesteda (dupa N. Lenau)
Aceasta pagina a fost accesata de 4408 ori.
