Freamat de codru
de Mihai Eminescu
Tresarind scanteie lacul
si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
si ascult de la racoare
Pitpalacul.
Din isvoare si din garle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Pintre ramuri a ei unde,
Ea in valuri sperioase
Se azvarle.
Cucul canta, mierle, presuri -
Cine stie sa le-asculte?
Ale pasarilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
si vorbesc cu-atat de multe
intelesuri.
Cucu-ntreaba: - "Unde-i sora
Viselor noastre de vara?
Mladioasa si iubita,
Cu privirea ostenita,
Ca o zana sa rasara
Tuturora."
Teiul vechi un ram intins-a,
Ea sa poata sa-l indoaie,
Ramul tanar vant sa-si deie
si de brate-n sus s-o ieie,
Iara florile sa ploaie
Peste dansa.
Se intreaba trist isvorul
– „Unde mi-i craiasa oare?
Parul moale despletindu-si,
Fata-n apa mea privindu-si,
Sa m-atinga visatoare
Cu piciorul?"
Am raspuns: - "Padure draga,
Eu nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, ramaneti
De visati la ochii vineti,
Ce lucira pentru mine
Vara-ntreaga."
Ce frumos era in cranguri,
Cand cu ea m-am prins tovaras!
O poveste incantata
Care azi e-ntunecata...
De-unde esti, revino iarasi,
Sa fim singuri.
Freamat de codru
Aceasta pagina a fost accesata de 9211 ori.
