In van cata-veti ...
de Mihai Eminescu
in van cata-veti ramuri de laur azi,
in van cata-veti mandre simtiri in piept.
Toate trecura:
Viermele vremilor roade-n noi.
Caci nu-i iubire, ura d-asemeni nu-i
Si ce ramase umbra simtirei e:
Murmura lumei
Neteda, palida, ca si ea.
Nu e antica furie-a lui Achile,
Nu este Nestor blandul-cuvantator.
Aprigul Ajax
T;arana-i azi, si nimic mai mult.
Si unde-i Roma, doamna a lumii-ntregi,
Si unde-s astazi vechii si marii Caesari?
Tibrule galban,
Unde e astazi marirea ta?
Chiar papii mandri cu trei coroane-n cap,
Pastori de natii cu stramba carja-n mani,
Pulbere-s astazi.
Pulbere sunt chiar vii fiind.
Caci nu saruta regii piciorul lor,
Caci nu se-nchina lumea la glas de sfant.
Semnele tainei
Mute raman si ii fac de ras.
Chiar tronul papei azi ca o scena e
Si el isi face mutrele lui plangand.
Hohotul lumei
Lumei intregi ii raspunde-atunci.
Caci nu-i s-ardice boltile de granit,
Un Michel-Angelo nu-i sa faca iar
Ziua din urma.
Templele vechie pustie raman.
Sa-nvie panza, Rafael astazi nu-i.
Nu-nvie dalta-n manile cele noi.
Moarta ramane
Marmura grea sub ochiul mort.
in van cata-veti ramuri de laur azi,
in van cata-veti mandre simtiri in piept.
Toate trecura:
Viermele vremilor roade-n noi.
In van cata-veti ...
Aceasta pagina a fost accesata de 4106 ori.
