Iubita dulce, o, ma lasa …
de Mihai Eminescu
Iubita dulce, o, ma lasa
Sa privesc fata-ti, ochiul tau ceresc,
Sa mangai paru-ti d-auree matase,
Privindu-te, de-amor sa nebunesc!
Ah, bratul tau rotund e alb se lasa
Cu gratie pe umerii-mi privesc
in ochii tai, in fata ta in gura juna
S-ascult uimit la vorba ta nebuna!
Nebuna, ca nu are sir si minte,
Ci gratie s-amor copilaros,
La gura ta, care zambind imi minte
Spre-a coperi misterul cel duios,
Ce-mi spune nu cand da ochiu-ti fierbinte
Din genele-i imi spune voluptos
Ah, tot amorul meu, copil in raze,
E concentrat in fiinta-ti luminoasa!
Surasul tau o raza e de soare,
si ochii tai sunt stele-n noaptea mea,
si sanul tau de vergina, ninsoare,
Ce lin l-acoperi tu cu mana ta,
Cand tremurand privesti si zambitoare
La-a lui dulci flori ce cresc alaturea
si sarutarea ta oh, spune, spune
Cu ce s-aseaman dulcea-acea minune!
De n-ai fi tu, ce-ar folosi viata,
Sperantele-i, si binele-i, si tot!
Un vis ar fi amestecat cu ceata,
Un chin ar fi ce l-as sfarsi sa pot;
Pe cand astfel o noapte e mareata,
Pierduta-n stele ce in ceri inot,
Prin ele trece melancolic luna
O gura da-mi, iubito si-nca una!
Spre sarutare gura-ti se increata
si ochii tai privesc intunecat
si visatori. Iubito, tu, glumeata,
Nu stii c-a saruta e un pacat
si ca-n intunecata lor dulceata
Nu s-uita ochii de copii vodat'
Fara sa planga-n urma-a lor langoare
si voluptoasa lor intunecare!
Caci ce ai zice daca eu acuma
As uita toate... tu ma intelegi
E drept ca tie-o vorba-ti trebui numa
Ca toata firea mea in lant s-o legi
Dar vorba aceea serie-ori de gluma,
Cu care pasiunea-mi s-o diregi
Vei spune tu? O, taci - o, taci, n-o spune
Ai spus-o? -S manios, tu, -ntelepciune!
in van vorba ta bland povatuieste
La seriozitatea ta surad;
Spre sarutare gura-ti se-ncreteste;
Spre sarutare ochii tai se-nchid;
sireata esti! sub geana ce umbreste
Ochii-ti sclipesc, si-mi pare ca ei rad;
Cu bratul ti-i acoperi?... Suparata?
Ce te prefaci, iubita mea sireata?
Iubita dulce, o, ma lasa …
Aceasta pagina a fost accesata de 5014 ori.
