Izvor si rau
de Mihai Eminescu
Nascute-abia izvoare stau de sfada Deprind copile oceanica lor limba Si trec spargandu-si albia lor stramba Prin lunci multime si prin stanci gramada. Din munte-alearga si la ses se plimba Colo-n cuibar de ape fug sa cada, Colo cu sir de valuri fac parada, Aceleasi sunt desi mereu se schimba. Cu adancimea apei s-adanceste Din glasul lor a sunetului scara Devine trista, randuri-randuri creste. Pan- ce urnindu-se in marea-amara Un fluviu mandru ce-ostenit mugeste Trecutul glas cu totul si-l uitara.
Izvor si rau
Aceasta pagina a fost accesata de 4014 ori.
