Kamadeva
de Mihai Eminescu
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-mi vindec,
L-am chemat in somn pe Kama –
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mindru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar in tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori inveninate
De la Gangele semet.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Ma lovi cu ea in piept,
si de-atunci in orice noapte
Pling pe patul meu destept...
Cu sageata-i otravita
A sosit ca sa ma certe
Fiul cerului albastru
s-al iluziei deserte.
Kamadeva
Aceasta pagina a fost accesata de 6552 ori.
