La arme
de Mihai Eminescu
Auzi departe striga slabii
si asupritii catre noi,
E glasul blandei Basarabii
Ajunsa-n ziua de apoi.
si sora noastra cea mezina
Gemand sub cnutul de calmuc
Legata-n lanturi a ei mana,
De streang tarand-o ei o duc.
Murit-au... poate numai doarme
s-asteapta moartea de la cani
La arme,
La arme, dar romani!
Pierit-au oare toti vultanii
si soimii muntilor Carpati,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteti cu totul enervati
si suferiti in injosire
De la Brasov pan-la Abrud,
Ca sa va tie in robire
Fino-tartanul orb si crud.
si nimeni lantul n-o sa farme,
N-aveti inime, n-aveti mani?
La arme, la arme,
La arme, frati romani.
Maghiar, tatar cu cap de cane
De noi si azi iti bati tu joc...
Sub pumnul nostru vii tu mane
Stramutam falcile din loc,
si limba ta muiata-n ura
ti-om smulge-o, cane tu, din gat,
ti-om baga pumnul nostru-n gura
Caci, cane, te iubim atat.
si bratul nostru-o sa va farme
si robi veti fi, mariti stapani,
La arme, la arme,
La arme, frati romani!
Iar tu, iubita Bucovina
Diamant din steaua lui stefan
Ajuns-ai roaba si cadana
Pe mani murdare de jidan,
Rusinea ta nu are saman
Pamantul sfant e pangarit...
Misel, si idiot, si faman,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trambiti de alarme,
Naltati stindardul sfant in mani
La arme,
La arme, dar romani.
Pierduti sunteti pe Cris si Mures,
E moarte, e lesin, e somn?
Au Dragos nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frant a dusmanilor nouri,
N-ai frant pe lesi si pe tatari,
Au Dragos, vanator de bouri,
N-ai sa vanezi si pe maghiari?
Rusine pentru cel ce doarme,
Sculati ca sa nu muriti mani
La arme,
La arme, dar romani.
Din laur nemuritorii ramuri
O, tara pune-n frunte azi
si-n tricolorul mandrei flamuri
Sa-nfasuri pieptul tau viteaz.
si smulge spada ta din teaca
si-ti cheama toti vitejii tai.
si la razboi ea demna pleaca
Cu pui de soimi si fii de zmei
in randuri, randuri ea sa farme
Calmuci, tatari, dusmani, stapani,
La arme, la arme,
La arme, fratii mei romani.
La arme
Aceasta pagina a fost accesata de 7977 ori.
