La steaua
de Mihai Eminescu
La steaua care a rasarit
E-o cale atit de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins in drum
in departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
incet pe cer se suie;
Era pe cind nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel cind al nostru dor
Pieri in noapte-adinca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.
La steaua
Aceasta pagina a fost accesata de 15602 ori.
