Lacul
de Mihai Eminescu
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca,
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune –
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Undoioasa apa sune!
Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
Lacul
Aceasta pagina a fost accesata de 8339 ori.
