Maria Tudor
de Mihai Eminescu
De ce cu ochii-ncremeniti sub bolte
De marmur – tu-l privesti cu spaima cruda ?
Pindesti ca leii, fruntea ta asuda
si pumnu-ti vra minia-i s-o dezvolte.
Seceratorul tau l-ai pus la truda
si snopi de viete sunt a lui recolte ;
Pentru-a lui cap ai infruntat revolte
si astazi simti ca stringi la piept pe-o Iuda.
Te-nalta-n cer invidia vulgara
Caci stii din lorzii junghiati a face
Lui Fabiano a marirei scara.
Tu esti regina si astfel iti place.
Cine te vede, slab obraz de ceara,
stiind furtuna vietii tale – tace.
Maria Tudor
Aceasta pagina a fost accesata de 4480 ori.
