Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci!
de Mihai Eminescu
Pierduta pentru mine zambind prin lume treci
si eu sa-mi stiu osanda... sa te iubesc in veci,
in veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind,
De-a genelor miscare nadejdea sa mi-o prind,
Zambirea gurei crude sa-mi fie al meu crez -
Purtand in suflet moarte, tu vesel sa ma vezi.
Fii binecuvantata si fericita tu,
Copil cu par de aur ce mintea mi-o pierdu.
Veninu-amaraciunei si anii-mi pustiiti
in cumpana usori-s pe lang-al tau caprit;
si-n a mea socotinta ma simt atat de mic -
Tu esti odorul lumii si eu ma simt nimic.
Da, da... numai natura dreptate are-n veci,
Copil cu gura calda, cu mici picioare reci,
Caci ea-n intelepciune-i creaza-astfel de chip
Pe langa care toate sunt pleava si nisip.
Ironic pare-a zice: nemrnici ramatori,
Visat-ati vreodata asemenea comori?
Pe tine-apoi te-arata in dreapta ei mandrie:
Turband de-mpatimire, murind de gelozie,
Te vad cum al tau zambet voioasa multor darui,
Ca vesela si dulce zambesti apoi oricarui
si risipesti privirea-ti - cand eu pentr-un cuvant
Din gura ta cea dulce m-as duce in mormant.
Atata de fumoasa... si tot numai femeie?
Ah, am crezut o clipa ca esti poate o zeie,
Ca marmura de rece ca treci pe langa oameni,
Din fiinte muritoare nici uneia nu-i sameni,
s-atuncea, ca in ceruri o steaua, sa te-ador -
O, dulce chip de inger si totusi muritor!
Da, muritor... blestemul al lumii acesteia:
Crezi ca te-nchini la soare si-ai adorat scanteia;
Eu caut pe inteleptul cel mai nebun - arate-mi
O singura femeie lipsita ce-i de patemi
si eu... eu il voi crede, in stare tot sa cred:
Numai a ei faptura de inger dac-o vad
Ca niciodata buza n-atinse-o alta buza,
Ca niciodata-urechea de-amor nu vru s-auza,
Ca niciodata ochii-i n-opri c-un bland repaos
Pe-o fata barbateasca... ca ea nu s-a adaos
in gandu-i sau cu fapta in randul altei vieti...
Le cred, le cred pe toate... de ce nu mi-o spuneti?
Spuneti ca-i ca omatul din proaspat abia nins,
Colanu-i nici o mana, ca noi, i l-a descins,
Ca gura i-i fecioara, ca ochiu-i e virgin
si mana asta dulce, ca floarea cea de crin,
Ca nu a strans-o nimeni, ca n-a raspuns cu strans,
Ca setea de iubire pe ea n-o au atins.
Dar vai, e prea frumoasa! Putut-a sta-mpotriva
- Placerea-ademeneste, dorinta-i guraliva -
Acelor vorbe calde, soptite cu durere,
Ce aerul il umplu si inima de miere?
Putut-a impotriva atatora sa steie
Cand e asa frumoasa, cand nu-i decat femeie?
Ca toti sa fiu? Ca dansii sa fiu viclean, fatarnic?,
Sa cumpar cu un zambet un zambet iar zadarnic?
Viata adoratei si gingasei copile
Sa o patez cu umbra placerei unei zile
si sa iubesc ca dansii... cand partea cea mai buna
Din inima-mi si minte e-a ei pe totdeuna?
O, tu! tu dumnezeul si viata vietii mele,
Priveste-amaraciunea-mi si spune, nu ti-i jele?
Nici astazi al tau suflet de mine nu se-ndura?
Viata-mi se nutreste din acea dulce gura,
De-un zambet, de o vorba ce mi-o arunci de mila -
Sa te iubesc atata nu e pacat, copila?
Pe maica-mea sarmana atata n-am iubit-o,
si totusi cand pe dansa cu tarn-a coperit-o
Parea ca lumea-i neagra, ca inima imi crapa
si as fi vrut cu dansa ca sa ma puie-n groapa...
Cand clopotul sunat-au, plangea a lui arama
si ratacit la minte strigam: Unde esti mama?
Priveam in fundul gropii si lacrimi curgeau rau
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;
Nu stiam ce-i de mine si cum pot sa raman
in lume-atat de singur si-atata de strain,
si inima-mi se stranse si viata-mi sta in gat -
Dar ca de-a ta iubire tot nu am plans atat.
O, demone, viata-mi si sufletul de vrei
De ce mai stai pe ganduri, de ce nu mi le cei?
De ce ma-nseala ochiu-ti cu zarea-i, cu seninu-i,
De ce cu usurinta atat, atat ma chinui?
Ajunga-ti... ma omoara mai bine... si destul.
De vorbe si de zambet sa nu mai fiu satul?
A mamei amintire eu unu-n stare-am fost
Sa ti-o sacrific tie si sunt atat de prost
incat tot numai tie viata-ti multumesc,
in dar parca mi-ai da-o... si parca o primesc
Ca orbul, ca un caine, caci, vezi, in stare sunt:
Pe praful urmei tale [plec] fruntea la pamant.
si tu? imi zambesti mie cum altora zambesti,
Cum poate-ai spus-o altor imi spui ca ma iubesti.
si Eu? Eu sunt ca altii? si tu vezi si in mine
Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un caine
Ce-i dai si cu piciorul si dupa ce-l dezmierzi?
O, rade-ma, o, casca in fata-mi... tu ma pierzi!
Cocheta, lunecoasa, lingusitoare, rece -
Cu viata-mi sfaramata uratul tau petrece;
si sa te vezi privita cu patima, cu jiind,
Sa vezi ca cel mai tare se face om de rand,
Cu gura numai spuma se pleaca in genunchi
- Privelistea aceasta te bucura-n rarunchi -
Sa-l vezi ca la picioare-ti se taraie un vierme
si recea-ti ironie mai mult inca sa-l sferme.
O, cat de bine stii tu natura ce a vrut
Cand a facut zapada si diamant din lut,
stii ce voieste dansa cu ochii-ti straluciti -
Ea vrea prin o zambire sa fim nefericiti.
Sa vad a ta faptura sa nu mai fi ajuns!
Ce demon oare-n cale-ti m-a pus ca sa patrunz?
si de sub frunte ochii mai bine i-as fi rupt
Decat sa sorb din ochii-ti veninul ce l-am supt,
Decat sa fiu un preot la un astfel de cult
Mai bine-mi rupeam capul si-as fi murit de mult!
si totusi, totusi, scumpo... de nu te-as fi vazut
Au asta bogatie de-amor as fi avut?
Durerea-mi este draga, caci de la tine-mi vine
si imi iubesc turbarea, caci te iubesc pe tine;
Uraste-ma, priveste la mine cu dispret,
Sa te iubesc prin asta tu mai mult ma inveti.
Spuneti-mi cum ca fata o masca e de ceara
si mai mult o sa creasca iubirea mea amara!
Ca-n lupanar vazut-o-ati jucand, batand din palme,
si o sa-mi par-un inger, in gandul lui cu psalme!
Spuneti de ea tot raul de vreti sa-nnebunesc:
Ca-i hetera, un monstru, ca-i Satan - o iubesc!
Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci!
Aceasta pagina a fost accesata de 6467 ori.
