Privesc orasul furnicar
de Mihai Eminescu
Privesc orasul furnicar
Cu oameni multi si muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolti,
Cu cate-un chip l-a stradei colt.
Si trec foind, razand, vorbind,
Multime de-oameni pasi grabind
Dar numai p-ici si pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe suierate,
Tiindu-si manile la spate.
S-aude clopot rasunand,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preotii lin si in vestminte
Cantand a cartilor cuvinte.
in urma vin ca-ntr-un prohod;
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod sfintire de-apa,
Pe uliti lumea sa nu-ncapa;
Se scurg incet tara bumbum
Ostasii vin in mars acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calca din picior
Si tobe tare-n tact ei bat
Si pasii suna apasat;
Lucesc si armele in sir,
Frumos stindarde se desir;
Ei trec mereu tara bumbum
Si dup-un colt dispar acum…
O fata trece c-un profil
Rotund si dulce de copil,
Un cane fuge spariet,
Suier-un lotru de baiet,
intr-o raspantie uzata
Si-ntinde-un orb mana uscata,
Hamalul trece incarcat,
Si orologiile bat
Dar nimeni mai nu le asculta
De vorba multa, lume multa.
Privesc orasul furnicar
Aceasta pagina a fost accesata de 5730 ori.
