Venetia
de Mihai Eminescu
S-a stins viata falnicei Venetii, N-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri; Pe scari de marmura, prin vechi portaluri, Patrunde luna, inalbind peretii. Okeanos se plange pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tineretii, Miresei dulci i-ar da suflarea vietii, Izbeste-n ziduri vechi, sunand din valuri. Ca-n tintirim tacere e-n cetate. Preot ramas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul noptii bate. Cu glas adanc, cu graiul de Sibile, Rosteste lin in clipe cadentate: “Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!”
Venetia
Aceasta pagina a fost accesata de 5014 ori.
