Viata mea fu ziua
de Mihai Eminescu
Viata mea fu ziua si ceru-mi un senin,
Speranta, steaua de-aur mie-mi lucea in san
Pana ce-ntr-al meu suflet deodat-ai aparut
O, ingere cazut!
Si doua stele negre lucira-n negru foc
Pe cerul vietei mele; iar geniul-noroc
Ma lasa-n lume singur, dispare in abis
De nour si de vis.
O raza din privire-ti viata mi-a-nnegrit,
Din sanul meu speranta divina a fugit;
Norocul si-a stins steaua... De m-ai iubi macar
O, inger de amar!
Dar nu!... Din lumea-mi neagra tu zbori in calea ta;
Sub pasul tau pe-arena de aur vei calca
Cand eu pierdut in noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.
Viata mea fu ziua
Aceasta pagina a fost accesata de 6628 ori.
