Dragos Voda cel Batran
de Mihai Eminescu
Dragos-voda cel batran Pe Moldova e stapan, Si domnind cu toata slava Sade-n scaun la Suceava, La Suceava laudata, Cu ziduri inconjurata, Zid de piatra nalt si gros, Ca pe el merg cinci pe jos Si mai au loc pe de laturi; Caii mandri sa si-i joace Cand incolo, cand incoace, Iar din negri trunchi de stanca Peste valea cea adanca, Pe deasupra de cetate, De biserici si palate, Sta domneasca cetatuie, Ce cu crestele-i se suie, Repezite inspre nori Peste codri sunatori, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolti Si cu turnuri pe la colti, Ziduri grele si cu creste Cum au fost si nu mai este. Printre arcurile grele,
Printre negrele zabrele Abia soarele strabate Intre tinzi intunecate; In pereti de piatra goala Au infipt faclii de smoala, Fumegand, cu flacari rosii Lumineaza-ntunecosii Stalpi de piatra grei si suri Unde-atarna armaturi, Aratand a lor rugina Sub faclia de rasina, Paveze, manusi leite, Caste mandre, poleite, Si pieptare, obrazare Si arcuri de vanatoare. Iar in fundul salei drepte Se-nalta pe sapte trepte Tronul Domnului crestin, Coperit de-un baldachin, Iara-n jetul auriu Sade Dragos brumariu, Barba alba pana-n brau, Cu ochi negri viforosi; Coroana de aur ros Stralucind frumos pe frunte Peste pletele carunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Si cu fata inteleapta Si cu schiptru-n mana dreapta. Iar l-a tronului picioare Le insira pe covoare Jeturi de lemn dat la strug Sapate cu mestesug; Icea sese, colo sese, Pentru boierii alese. Vornicul Tarii-de-Jos Sta in scaun luminos, Un batran si bland mosneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur impletit Cu pietre acoperit; Iar de-aceasta mai in sus Vornicul Tarii de sus; Sta cu parul colilie Parcalabul de Chilie, Si cu genele lui albe Parcalab Cetatii Albe, Dupa acestia mai vin Parcalabul din Hotin. Cel din Neamt si de la Vrance Rezimat statea pe lance, Dar pe toti i-ntrece-n slava Parcalabul de Suceava. Si astfel, jur-imprejur, Sed in blane de samur, Cu pieptare la un fel Si cu manici de otel. Cei ce-n lume se inalta Cizme rosie incalta, Cizme rosi impintinate Si pieptare-mplatosate, Camasi de zale marunte, Ce par ca focuri de munte, Cine-n oaste are carma Poarta camasa de sarma...
Si Domnul cuvanteaza:
Boieri, Moldova, astazi pe tronul ei ma cheama,
De glasul tarii mele eu trebuie sa tin seama
Si sa apas pe frunte-mi coroana aurie.
Incrucisati nainte-mi, boieri, a voastre sabii,
Stapan voi fi de astazi pe osti si pe corabii.
Dragos Voda cel Batran
Aceasta pagina a fost accesata de 2965 ori.
