Scrisoare lui Alexandru Chibici
de Mihai Eminescu
Dobling, 12/24 ianuarie
1884
Iubite Chibici,
Nu sunt de loc in stare sa-mi dau seama de boala cumplita prin care am trecut, nici de modul in care am fost internat aici in ospiciul de alienati. Stiu numia atit ca boala intelectuala mi-a trecut, desi fizic stau indestul de prost. Sunt slab, rau hranit si plin de ingrijire asupra unui viitor care de-acum inainte e fara indoiala si mai nesigur pentru mine decit oricind.
Ceea ce as dori sa stiu de la tine este daca cartile si lada mea sunt in oarecare siguranta si daca pot spera sa le revad. In lada trebuie sa se fi aflind si ceasornicul pe care l-am fost scos de la Simtion. Incolo, as voi sa stiu daca pot scapa de aci, unde in adevar imi pare ca stau fara nici un folos. Tratamentul pare a consista in mincare putina si proasta si in reclusiune; incolo, n-am observat nimic in maniera de-a ma trata. Sufar cumplit, iubite Chiblici, de lovitura morala pe care mi-a dat-o boala, o lovitura ireparabila, care va avea influenta rea asupra intregului rest al vietii ce voi mai avea-o de trait. Asemenea nu stiu nimic asupra pozitiei pe care mi-ati creat-o in acest institut. Cine plateste pentru mine aci si cine are grija de mine? D-l Maiorescu a trecut pe aci intr-o zi, dar a stat mai putin de un minut si nu mi-a spus nimic in ce ma priveste, incit, desi mi-am venit in fire de mai bine de doua saptamani, nu stiu absolut nimic asupra sortii care ma asteapta, caci sper ca nu voi fi condamnat a petrece aci ani intregi fara necesitate.
Doctorii mi-au spus ca trebuie sa-ti scriu tie in privirea aceasta. Mi-aduc in adevar aminte c-am venit cu tine in tren, dar incolo nu mai stiu nimic decat ca am stat inchis si am suferit nu numai de halucinatii, ci si mai mult inca de foame. Ma-ntreb acum daca e vorba ca, cu cheltuiala si anume, sa continue regimul sub care traiesc, regim cu totul fara folos atit pentru mine, cit si pentru amicii care au binevoit a se interesa de mine si a ma trimite aici.
Fii bun, iubite Chibici, si respunde-mi cum stau lucrurile cu mine. Doctorii de aici imi vorbesc de D. Maiorescu si de tine. Eu stiu despre tine ca tu n-ai mijloace pentru a ingriji de mine in starea in care sunt. Imi sunt dar necunoscute masurile pe care D. Maiorescu va fi binevoit sa le ia in privire-mi si vad pe de alta parte ca doctorii de la institut nu stiu asemenea nimic, ci se - in izolarea in care ma aflu - nu e de natura a ma satisface. Si, in adevar, nu-ti poti inchipui starea in care un om se afla intr-un institut de alienati, dupa ce si-a venit in fire. Neavind nimic de lucru, inchis alaturi c-un alt individ, hranit rau precum se obicinuieste la privirea viitorului, mi-e frica chiar de-a-mi plinge soarta, caci si aceasta ar fi interpretata ca un semn de nebunie. Astfel, fara speranta si plin de amare indoieli, iti scriu iubite Chibici, si te rog sa-mi lamuresti pozitia in care ma aflu. Eu as vrea sa scap cit se poate de curind si sa ma intorc in tara, sa ma satur de mamaliga stramoseasca, caci aici, de cind ma aflu, n-am avut niciodata fericirea de-a minca macar pana la satiu. Foamea si demoralizarea, iata cele doua stari continue in care petrece
nenorocitul tau amic
M. Eminescu
Scrisoare lui Alexandru Chibici
Aceasta pagina a fost accesata de 3236 ori.
