Amintiri despre Eminescu - Fantana Blanduziei - Dr. Neagoe

Amintiri despre Eminescu - Fantana Blanduziei - Dr. Neagoe

de Mihai Eminescu


"Advenite! nam et hic Dii sunt!"
Sotilor de jale!



E mic numarul acelor care ne gasim azi aci, in jurul maretelor ramasite ale luiEminescu, dar mare este jalea si durerea pe care azi o simte toata suflarea romaneasca, mare si nemarginita precum a fost sufletul acestui nemuritor! - Unde numai rasuna vorba dulce romaneasca, unde se citeste solva romaneasca, azi este jale infrangatoare, caci am pierdut - din cei mai buni unul.
E otelita inima romanului, otelita din negre veacuri de suferinte, ca si care alt popor in lume greu va mai fi suferit, otelita, dar tampita nu este.
Nu este tampita pentru ca ne-am conservat cu dragoste, dulceata si firea limbei, nu este tampita pentru ca ne-am conversat simtirea falnica nationala, nu este tampita fiindca sufletul nostru romanesc a fost si va fi totdeauan numai romanesc. "Sint ut sint, aut non sint"!
Si care este cauza de noi, mica insula latina din rasarit, inca n-am perit? Inconjurata de straini si dusmani, acestia nu ne-au crutat, ei napadind in casele noastre, pe pamantul nostru, in biserica noastra, seopinteau cu nesecate puteri ca sa ne cotropeasca. Cauza este, ca din cand in cand Dumnezeu ne trimitea cate o faclie de vecinica lumina, care ne lumina calea intunecata, ne incalzea inimile amortite de atata groaza de suferinta si la falnica lumina care, precum a zis un amic al repausatului "spinteca nemarginirea" noi romanii, din toate unghiurile o simteam mandri si fericiti ca ne-am nascut romani.
O astfel de faclie Dumnezeiasca inormantam noi azi aci.
"Advenite! nam et hic Dii sunt"!
Dar inmormantam trupul, sufletul nu!
Sufletul lui Eminescu ramane vecinic intre noi, ramane ca sa fie chiar si trainilor o vecinica marturie doveditoare a destoiniciei romanilor din rasarit, ramane ca sa incalzeasca si intareasca inima batranului si sa ridice sufletul si inima tineretului!
Pentru ideale si nu pentru materie, traieste tineretul nobil si sanatos. Si ca tineretul roman inca rumeaza acestei devize stravechi, dovada este numarul care se gaseste aci in jurul lui Eminescu, care intre tinerii neamului sau a fost cel mai inalt preot al acestei martee devize. Dar Eminescu mai avea inca o mareata deviza, in cadrul careia a trait toata viata sa. El zicea: "romanul traeste in lume pentur neamul sau si nu individual pentur sine, caci d-ar fi trait romanii astfel, de mult n-ar mai fi!"
Traind dupa legea aceasta, amarul vietii nu l-a putut rani niciodata, foamea si mizeria nu la-u putut incovoia, ci dimpotriva l-au otalit.
Asa ai trait tu Eminescule!
De 27 de ani de cand te cunosc, tu ai despretuit viata materiala precum ai despretuit si prea desele tale neajunsuri, parca stiai - ti cel mai modest dintre toti - ca in lume n-ai alta misiune decat a reprezenta ideea maririi neamului tau.
Tu in pruncie - n-ai fost prunc, tu in junie - n-ai fost june, ai fost neschimbat in viata, precum este ideea in evacuri.
Atunci ce durere ai putut simti in viata?
Ce durere ai putut simti in ultimele clipe, cand sufletul vede ca trupul il paraseste?
Nici una?
Ba da! una ai simtit-o Eminescule! Ai simtit in ultimile clipe o strasnica durere; - duerea d-a nu mai putea munci pentur marirea neamului tau; durerea d-a fi oprit ca sa mai semeni in lume, in romanime, florile nemarginit de frumoase ale Dumnezeiescului tau geniu, ca si care altul - cu greu se va mai naste.
Dar sa-ti fie mangaiate umbrele ... aibe pace si liniste ce usa ta, caci aceia ce tu ne-ai lasta noua ajunge sa rodeasca bogata roada.
Chezasie ii este gloata tineretului din jurul mormantului tau, care prin jalea lui iti spune, ca e sanatos samburele in neamul romanesc. Si o data, cand poporul tau va fi ajuns la linistea mult dorita, liniste in care se cladesc templele zeilor, atunci romanii din toate unghiurile vor veni aci la sfantul tau mormant, ca sa ti-l incununeze si sa se inchine maretelor tale umbre, atunci 'ti vor face inmormantarea care ti se cuvine tie, pentru ca i-ai invatat a strabate prin atata strainatate.

(25 iunie 1889)




Amintiri despre Eminescu - Fantana Blanduziei - Dr. Neagoe


Aceasta pagina a fost accesata de 3541 ori.
{literal} {/literal}