Amintiri despre Eminescu - Ion Nadejde
de Mihai Eminescu
Eminescu e cel mai mare in poeziile sale lirice, in cele satirice il strica necontenita dorinta de a ne convinge ca pe la 1400 era bine pe pamant si ca alta scapare nu e decat intoarcerea catre trecut.
Eminescu e pesimist, in viata actuala vede numai rau, in viitor n-ar eincredere, de trecut i-e dor, dar vede el bine ca nu se poate intoarce roata lumii si desnadajduit posomoraste si mai tare tabloul vietii de azi, de altfel atat de jalnic in adevar.
Eminescu nu e un pesimist plin de energie, nu e strajuit nici macar de ura, e un pesimist molesit si din nefericire tocmai aceasta insusire a lui a aavut mai mare izbanda, multi l-au admirat tocmai pentru asta descurajare plina de deznadejde. In privinta formei e de admirat muzica admirabila a poeziilor lui; asa de tare ne robeste asta muzica, incat adesea mi se pare furmoasa vreo poezioara care e alcatuita in ritmul lui Eminescu. Se intelege ca nu suntem contra imitarii tehnice lui Eminescu, dar oricum, n-ar strica mai multa originalitate, cel putin in simtiri si idei. Eminescu a scris o nuvela, Sarmanul Dionis, foarte frumoasa ca forma, desi unii s-au indignat pe purecii si plosnitele cu care isi petrecea Sarmanul Dionis vremea, ba chiar nici n-au vazut ca partea aceea e ironica si menita a caracteriza simtirea mintii eroului.
(1886)
Amintiri despre Eminescu - Ion Nadejde
Aceasta pagina a fost accesata de 3200 ori.
