Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (10 aprilie 1882)
de Mihai Eminescu
10 aprilie 1882
Draga si dulcea mea fetita,
Eu ti-am raspuns la scrisoarea ta din urma, e pozitiv. incat se vede ca se va fi pierdut, ceea ce mi s-ar fi intamplat pentru intaia oara de cand corespundem. iti scriam de caldurile ce domnesc aci, rugam sa ma ierti ca nu ti-am scris imediat si-n sfarsit stiu un lucru: ti-am scris trei pagini de blagomanii si te sarutam la sfarsit, cum te sarut serile si diminetile macar cu gandul. Ma mir in adevar foarte mult cum de n-ai primit-o.
Apropos de Titu. Da! Vorba ceea ; rade varsa de balta si baba de fata. Cine s-a gasit sa-ti faca morala in privinta relatiei cu mine? Maiorescu. O fi el critic, o fi el om de litere, dar iubirea mea pentru tine si desinteresarea ta copilaroasa si adevarata cu care ai fost si ramai a mea, aceasta nu ar fi gasit-o la nici una din doamnele pe care le-a perindat. Deosebirea intre el si mine e ca el a avut pururea ce oferi femeilor, si eu n-am avut nimic, decat ingratitudine chiar. Tu nu esti de comparat cu acele si de aceea rau face a te mustra pentru lucruri care sunt spre lauda, nu spre mustrarea ta. Imorala o femeie care iubeste din capritiu, imorala cea care iubeste pentru bani si pentru interese, dar daca exista moralitate in amor e numai amorul de bunavoie, fara interes, cu uitare de sine si cu uitare de tot. De aceea, draga mea Nicuta, iti zic: opinia celor ce sunt mai rai decat noi nu ne atinge intru nimic.
Un lucru care te va interesa. Baican scrie o poveste ce i-am spus-o eu si pe care tu vei recunoaste-o numaidecat. E o poveste care s-a spus de multe ori la tine acasa si e publicata in foiletonul "Timpului".
Eu, versuri nu mai scriu de loc. Dar in adevar e si peste putinta de-a scrie. Zilnic cate un articol de fond, si pe niste calduri, draguta mea, pe niste calduri cari produc durere de cap si te scot din fire. Dar tu imi spui ca scrii si stii, Moti, ca odata avem sa le corijam impreuna si le vom edita si ma tem c-ai sa capeti si Bene-merenti, Mot mititel ce esti tu si dragalas, sa treci la nemurire alaturi cu Sion si Urechia. Quel plaisir!
Draga mea fata, iarta-ma ca n-ai primit scrisoarea mea. Ce sa-ti zic alte daca te superi? Fiindca nu poti bate posta care mi-a irosit-o, bate-ma pe mine ca tare mi-ar placea sa umblu batut de tine, odor in codru de talhari ce esti!
Cand te culci, gandeste la mine si cand te scoli asemenea. si lasa-ma sa te pup, manca-ti-as ochii tai cei lucii de pisica, si sa te dorlotez ca pe-un pui ce esti tu, puitul dulce si pe vecii vecilor a lui
Emin
Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (10 aprilie 1882)
Aceasta pagina a fost accesata de 3782 ori.
