Am pus sofa la fereastra

Am pus sofa la fereastra

de Mihai Eminescu

Am pus sofa la fereasta ­
Luna trece blonda-trista,
Stele curg stralucitoare ­
Mandra capu-n mani si-ascunde.

si-apoi si-l ascunde-n perini,
intr-un colt al sofei rosii;
Aurul moale se desface,
Curge pe grumazul alb.

si de ce-si ascunde fata
Dulce, juna, fericita, ­
Oh, ar vrea sa rada de bucurie
Fara ca s-o vad si eu.

Luna-n patul ei de nouri
Albi, s-ascunde sa se culce,
Paru-n cap eu i-l incaier
si-i sarut manuta dulce.



Stele curg incet la vale,
Aerul moale scanteiaza
si ea ochii plini de lacrimi
si-i inchide si viseaza.

De-umar alb imi razim fruntea,
Zic putin si mult privesc,
Inima in mine creste
De un dor supraceresc.

Tremura talia dulce
Strans de bratul meu cuprinsa,
Ea se apara,-mi cuprinde
Gatul ­ ma saruta, rade.

si nimica nu mai zice.
E atat de fericita ­
Sunt atat de fericit!
Luna trece linistita.






Am pus sofa la fereastra


Aceasta pagina a fost accesata de 4601 ori.
{literal} {/literal}