Fiind baiet paduri cutreieram
de Mihai Eminescu
Fiind baiet paduri cutreieram
si ma culcam ades langa isvor,
Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetisor:
Un freamat lintrecea din ram in ram
si un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopti intregi am mas,
Bland inganat de-al valurilor glas.
Rasare luna, -mi bate drept in fata:
Un rai din basme vad printre pleoape,
Pe campi un val de argintie ceata,
Sclipiri pe cer, vapaie preste ape,
Un bucium canta tainic cu dulceata,
Sunand din ce in ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Parea c-aud venind in cete cerbii.
Alaturi teiul vechi mi se deschide:
Din el iesi o tanara craiasa,
Pluteau in lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei intr-o marama deasa,
Cu ochii mari, cu gura-abia inchisa;
Ca-n somn incet-incet pe frunze pasa,
Calcand pe varful micului picior,
Veni alaturi, ma privi cu dor.
si ah, era atata de frumoasa,
Cum numa-n vis o data-n viata ta
Un inger bland cu fata radioasa,
Venind din cer se poate arata;
Iar paru-i blond si moale ca matasa
Grumazul alb si umerii-i vadea.
Prin hainele de tort subtire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
Fiind baiet paduri cutreieram
Aceasta pagina a fost accesata de 12238 ori.
