La Moartea Principelui Stirbey
de Mihai Eminescu
Turnurile misca-n doliu a lor inimi de arama
si un inger cu-aripi negre, cu diadema de spini,Cu cantarea-i plangatoare lumea misca, lumea cheama,
Precum misca vantu-n cantec fata marii de senin.
si cu ochiul plin de lacrimi natiunea cea romana,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurand,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacara divina
si aude-n cer un tunet si un gemet pe pamant...
A-ntristarii neagra-aripa peste lume se intinde,
Totul tace, caci durerea este muta ca un gand,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decat cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormant.
Cine-i acvila ce cade? Cine-i stanca ce se sfarma?
Cine-i leul ce inchide cu durere ochii sai?
Cine-i tunetul ce moare umpland lumea de alarma?...
- Este domnul Romaniei: Barbu Dimitrie stirbey!...
La Moartea Principelui Stirbey
Aceasta pagina a fost accesata de 3877 ori.
