Un farmec trist si neinteles
de Mihai Eminescu
Un farmec trist si nenteles
Puterea mea o leaga,
Si cu nimic nu m-am ales
Din viata mea intreaga.
E un luceafar rasarit
Din negura uitarii,
Dand orizont nemarginit
Singuratatii marii.
Ingalbenit ramana-n veci
Si-i e aproape stinsul
Cand al apei valuri reci
Calatoresc cu dansul.
Cu-atatea tainici rugaminti,
Cu-atatea calde soapte,
Cu-atatea lacrime fierbinti
Varsate zi si noapte
I te-ai rugat: dorul nespus
Din suflet sa-ti alunge,
Dar el se nalta tot mai sus
Ca sa nu-l poti ajunge.
Va ramanea necunoscut
Si ca luci departe,
Caci lumineaza din trecut
Iubirii celei moarte
Si se aprinde pe-orizont
Pustiu de mari si stepe
Si a lui farmec monoton
M-a-nvins far-a-l pricepe.
Un farmec trist si neinteles
Aceasta pagina a fost accesata de 5170 ori.
