Scrisori de la Ion Creanga catre Mihai Eminescu (decembrie 1877)
de Mihai Eminescu
Badie Mihai,
Ai plecat si mata din Iesi, lasind in sufletul meu multa scirba si amareala.
Sa deie Dumnezeu sa fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; s-apoi da, poate nu-s cu inima curata cind graiesc de fratele nostru ca-i cu dracul, in loc sa fie cu Dumnezeu.
Dar, iarta si mata, caci o prietenie care ne-a legat asa de strins nu poate sa fie rupta fara de ciuda din partea aceluia care ramine singur.
Aceasta epistolie ti-o scriu in cerdacul unde de atitea ori am stat impreuna, unde mata, uitindu-te pe cerul plin cu minunatii, imi povesteai atitea lucruri frumoase... frumoase...
Dar coscogemite om ca mine, gindindu-se la acele vremuri. a inceput sa plinga...
Badie Mihai, nu pot sa uit acele nopti albe cind hoinaream prin Ciric si Aroneanu, fara pic de ginduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Iesul nostru uitat si parasit de toti.
Si dimineata cind ne intorceam la cuibar, blagosloviti de aghiazma cea fara de prihana si atit iertatoare a Tincai, care ne primea cu alai, parca cine stie ce nelegiuire am faptuit si noi.
Ti-as scrie mai multisor, insa a venit Enachescu si trebuie sa plec cu dinsul la tipografie.
Cu toata dragostea,
Ionica
Iasi, decembrie 1877
Scrisori de la Ion Creanga catre Mihai Eminescu (decembrie 1877)
Aceasta pagina a fost accesata de 4253 ori.
